Reflexologie
Reflexologia este un domeniu
relativ nou al medicinei care a cunoscut o răspandire extrem de rapidă în toată
lumea. Ideea de bază este că există anumite corespondenţe între organele
afectate şi unele zone de la suprafaţa corpului. Altfel spus organele şi
anumite funcţii fiziologice prezintă proiectii pe corp.
Cunoscând care sunt aceste corespondenţe (sau proiecţii) putem, pe de o parte, să ne facem o idee despre starea organelor (sau funcţiilor), iar pe de alta parte, să acţionăm asupra lor într-un sens benefic. Reflexologia se împarte deci în refloxodiagnostic şi reflexoterapie (=masaj reflex sau reflexogen).
În realitate, organele (şi funcţiile organismului) nu au o singură proiecţie, ci mai multe, în diferite zone ale corpului. Potrivit concepţiei mai generale că "microcosmosul reflectă macrocosmosul", fiecare zonă din şi de pe corp reflectă corpul în întregime.
Zonele în care se poate face reflexologie sunt: palma, tălpile, urechile etc. Dar, din mai multe motive regiunea tălpilor este predilectă pentru masajul reflexogen, încât prin "reflexologie" se înţelege cel mai mult "reflexologia tălpilor".
Ca orice metodă, reflexologia prezintă avantaje, dezavantaje, indicaţii şi limite.
» Avantajele reflexologiei sunt: lipsa completă de nocivitate, caracterul plăcut al şedinţelor, posibilitatea ca tratamentul să fie facut chiar de catre pacienţi dupa o minimă instrucţiune, complementaritatea cu alte metode de tratament.
» Dezavantajele metodei: preţul relativ ridicat (manoperă multă); timpul consacrat este destul de lung; rezultatele nu apar imediat, ci se pot lăsa aşteptate săptămâni sau luni, rezultatele bune obţinute sunt de multe ori lipsite de o mare durabilitate în timp; în multe cazuri eficienţa metodei e inferioara altor metode de tratament.
» Indicaţiile majore ale reflexologiei sunt acele afecţiuni care au la baza o acumulare de "toxine" în organism, metoda ajutând mult la eliminarea "toxinelor": este cazul în primul rând al bolilor digestive şi hepatice, dar şi al celor renale, metabolice etc
» Principalele limite ale metodei sunt date de dificultatea - de multe ori chiar imposibilitatea - de a obţine un rezultat bun atunci cand s-au produs deja alterări ale anatomiei normale a organelor; altfel spus când boala a trecut din "planul funcţional" în "planul patologic".
Cel mai mult metoda reflexologică este comparată cu acupunctura: practic are sens să facă reflexologie acei pacienţi cărora le este frică de ace, care vor o metodă mai plăcută şi mai simplă, încât să o poată continua şi singuri.
Raportul dintre acupunctură şi reflexoterapie seamănă deci cu raportul dintre agricultură şi grădinărit !
Cum decurge o şedinţă de reflexoterapie:
› Mai întâi trebuie ştiut că durata medie a unei şedinţe este de 30 de minute. Numărul şedinţelor este de cel puţin 12, iar ritmul lor este de una pe zi sau una la două zile. După obţinerea ameliorării ritmul se poate rări.
› La şedinţa de reflexologie trebuie să veniţi cu picioarele spălate şi uscate.
› La începutul şedinţei, mai ales la începutul primei şedinţe, medicul sau practicianul (metoda poate fi foarte bine aplicată şi de către cineva care nu este neapărat medic, dar are instrucţia necesară) va apăsa anumite zone, mai ales din tălpi şi vă va întreba dacă simţiţi vreo senzaţie particulară. Poate că la început nu veţi simti nimic particular, dar repede veţi învăţa să fiţi mai atent(ă) la nuanţe. Vă veţi da seama că nu toate zonele produc aceeşi senzaţie: ea nu este la fel la începutul şi la sfârşitul tratamentului.
› Fenomenul de "dezvoltare a aprecierii nuanţelor" seamănă cu ceea ce se întâmplă când vedem primii zece chinezi: toţi seamănă între ei, dar urmatorii începem să-i vedem deosebit.
› Vă veţi aşeza deci pe patul de reflexoterapie, iar practicianul va şedea în dreptul picioarelor. El işi va pudra mâinile cu talc (mai rar va aplica unele uleiuri sau creme) şi vă va masa anumite zone ale tălpii - într-o anume ordine- fiecare zonă fiind masată între 1 şi 10 minute.
› La primele şedinţe zonele masate vor fi de multe ori zonele care "guvernează" detoxifierea generală a organismului, la şedinţele următoare se vor masa cu precădere zonele care sunt specifice afecţiunii de care suferiţi.
› Este important să nu va prezentaţi la şedinţe imediat după masă sau sub influenţa băuturilor alcoolice sau a unor substanţe cu acţiune psihică (somnifere etc). După şedinţă este recomandat să beţi lichide (sucuri de fructe non-carbogazoase, ceai sau apă).
